O Caramida

O caramida s-a desprins

Si a cazut in gol

Era la mijloc de abis

Si nu avea un rol

Inca una a mai cazut

Dar asta era mai sus

Si oare nimeni n-a vazut,

Ca avea ceva de spus?

Si dupa ele altele

Cazut-au nencetat

Iar oamenii intorc spatele

Cand tu te-ai daramat

Doar o ruina ai ramas

Doar o relicva in vant

Cu ochi blajini spui " bun-ramas"

Si ei sunt doar cum sunt

O caramida a cazut

Si mii si mii, urmate dupa ea

Iar oamenii nici ca-u vazut

Cum a ta fiinta disparea

O caramida , asta sunt

In zidul vietii sunt zidit

Iar vorbele sunt praf in vant

Suntem ziditi in infinit

TRAIASCA VIATA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Era candva un baietel care a crezut ca poate sa faca in asa fel incat toata lumea sa-l iubeasca. A ras atunci cand era suparat, a iertat atunci cand era nervos, a facut un obicei din a accepta compromisul doar, doar nu va fi nimeni suparat pe el. Anii au trecut si nu cunostea dusmani si nici dusmanie nu purta, dar a venit vremea cand el nu mai era doar un baietel, era un barbat in devenire, pe care multi il considerau pe atat de carismatic pe cat de plictisitor uneori. Astfel viata l-a purtat printre sentimentele si visele altora , el uitand de ale lui, si totusi a inceput sa respire ura celor ce-l inconjurau, veninul vorbelor lor era ca o stirpe pentru sufletul sau. Au mai trecut cativa ani si a inceput sa se loveasca de fiecare obstacol pus in calea sa, dar el sarea peste si lacrimile erau inlocuite cu zambete, ura inca nu pusese stapanire pe el.
Acum dupa mult timp, sta singur si se intreaba "de ce ?, de ce eu?" , dar raspunsul nu vine, si cu toate astea continua sa zambeasca la toti si sa nu uite ce si-a propus atunci cand era doar un baietel.
Nu ma loviti, caci sunt un zid de granit, iar vorbele voastre jignitoare se vor sfarama de mine, si tot voi veti fi dezamagiti. Nu vreau sa va vad dezamagiti si invinsi, va vreau invingatori.
Traiasca Viata

Fericire

Plutesc in ceruri de cristal
Si viata-mi este lina
Ma simt purtat ca pe un val
Pe-o apa ce-i divina
Din borangic si piese alese
A mea viata-i cladita acum
Si gandurile imi sunt doar mese
Din ele ma ospat la drum
Plutesc, plutesc si iar plutesc
Ma inalt precum un vultur
Si ma simt liber cand gresesc
In suflet nu am murmur
Iar inima imi bate tare
Si am sufletul vioi
Din viata asta n-am scapare
Cum nu aveti nici voi
Pai si atunci, hai sa bem
Sa chefuim un pic
Sa plangem doar atunci cand vrem
Si sa radem din nimic

PATIMI

Cazu-ta-i tu cer peste mine
Sfaramandu-mi sentimentele
Aveam ochi limpezi ca si tine
Nu cunosteam regretele
Un zambet si un suras eram
Si cautam mereu eu printre stele
In asta viata nu-mi doream
Sa cada a mea din ele
Priveam la soare sus pe cer
Indepartam eu ploi
Stiu, totul este efemer
Si totul e ca noi
Iar noi, oameni betegi din fire
Ce nu zarim nimic in stele
Ne adapam din despartire
Si ne infruptam din vise rele
Ploua cu purpura in gand
Si-n ochii nostri apar lacrimi
In suflet ele ni-se scurg
Si iar noi suferim in patimi

Lacrimi de ingeri

gol de as fi am sa vad prin voi
asa cum vedeti voi prin mine
ma voi imbraca in noroi
si ma voi ascunde in crime
de ar fi sa ma vad in ochi goi
de ar fi sa ma privesc acum
as sti de ce sunteti rai
as sti de ce sunt nebun
stau amortit pe o banca ingusta
privesc cu rautate la podele
zidit in ganduri ca o crusta
si rad mereu de durere
de plans nu mai plang
caci lacrimile imi sunt secate
sentimentele-s pierdute in gand
si ai mei ingeri plang in noapte