Era candva un baietel care a crezut ca poate sa faca in asa fel incat toata lumea sa-l iubeasca. A ras atunci cand era suparat, a iertat atunci cand era nervos, a facut un obicei din a accepta compromisul doar, doar nu va fi nimeni suparat pe el. Anii au trecut si nu cunostea dusmani si nici dusmanie nu purta, dar a venit vremea cand el nu mai era doar un baietel, era un barbat in devenire, pe care multi il considerau pe atat de carismatic pe cat de plictisitor uneori. Astfel viata l-a purtat printre sentimentele si visele altora , el uitand de ale lui, si totusi a inceput sa respire ura celor ce-l inconjurau, veninul vorbelor lor era ca o stirpe pentru sufletul sau. Au mai trecut cativa ani si a inceput sa se loveasca de fiecare obstacol pus in calea sa, dar el sarea peste si lacrimile erau inlocuite cu zambete, ura inca nu pusese stapanire pe el.
Acum dupa mult timp, sta singur si se intreaba "de ce ?, de ce eu?" , dar raspunsul nu vine, si cu toate astea continua sa zambeasca la toti si sa nu uite ce si-a propus atunci cand era doar un baietel.
Nu ma loviti, caci sunt un zid de granit, iar vorbele voastre jignitoare se vor sfarama de mine, si tot voi veti fi dezamagiti. Nu vreau sa va vad dezamagiti si invinsi, va vreau invingatori.
Traiasca Viata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu