Cum a fost



Tipa padurea , jale

Urla un munte in neant

Iar plang florile-n vale

Pamantul s-a cutremurat

Omul , un om, n-a mai fost bun

A ingenunchiat, plangand mocnit

S-a razbunat ca un nebun

Si a pierdut tot ce a iubit

Aude acum, cum totul moare

Un scancet de nenascut

Un gand care il doare

Si cugetul ii e tacut

Dar omul moare, intr-un final

Si tot ce lasa in urma sa

E poate doar un gand fatal

La cum a fost sau cum era

　

　

Necugetat

Tot ce lasam in urma

Sunt lacrimi pe o perna

Ce in al nostru suflet curma

O viata ce era eterna

Nu avem motive pentru ce facem

Totul este necugetat

Cu ochii inlacrimati desfacem

Tot ce am cladit vre-o dat'

Viata cere motive pentru noi

Moartea ne asteapta fara vina

Si fiintele arunca cu noroi

In tot ce a fost si ce o sa vina

Dore tot mai rau cand vad

Sufar cand va ating
Cand voi faceti prapad

Si ai nostri copii se sting



Pierduti

Corbii negrii zboara in ceruri

Vulturii iar plang in noapte

Si isi parasesc ale lor cuiburi

Lasandu-se prada in soapte

Vulturii plang in zborul lor

Asa cum doar Maria a plans

Si jalea vesteste un omor

Puiul din ou este ucis

Tot ce au pretuit distruge

Tot ce au atins dispare

Si aripa li-se frange

Cand se lovesc de disperare

Tot ce-i cald, e rece acum

Si sorii sunt de gheata

Iar soarta le este bucium

Zborul ii lasa fara viata

Ei zboara tot mai sus

Sperand la o alta soarta

Sa-l atinga pe cel uns

Dar speranta e desarta

Stele cazatore

Uite-o stea , pluteste-n mare

Caci acolo a cazut

Valuri mari ,usturatoare

Ii ciopleste chipul mut

Langa soarele apus

Chiar sub razele de luna

Zace-un astru ce-i rapus

De o lume prea nebuna

Fara flori , faclii sau racla

Intre valuri se scufunda

Se ingroapa in marea sacra

Nu e nimeni sa o planga

Valurile nu jelesc

Ci se leagana agale

Sus pe cer iar stralucesc

Alte stele cazatoare

Poarta sufletului

Cel ce va deschide poarta

Va cadea in neantul negru

Acolo unde nici soarta

Nu-l va tine integru

Cel ce va indrazni sa bata

Va avea de suferit prea mult

Si sufletul ii va fi de vata

Iar cugetul ii va fi mut

Cel ce va voii sa intre aici

N-are sa mai mearga

Talpile ii vor calca pe brici

Si mainile se vor trasforma in targa

Cel ce doreste sa intre

Va suferii fara cuvinte

Sufletul ii va plange

Cu lacrimi ce sunt din sange

Cel ce la poarta sufletului bate

Si nu stie ce-l asteapta

Sa afle acum prin soapte

Ca moartea ar fi prea dreapta

VIATA IROSITA

Ceata cade peste vai

Si ineaca tot in cale

Baltile, sunt de noroi

Ce se scurge incet la vale

Negura incet se asterne

Inecand totul in fum

Frigul ne patrunde-n vene

Si ne pierdem de la drum

Picaturi din cer coboara

Lovind frunzele din pomi

Stelele nu vor s-apara

Fara ele, n-ai sa dormi

Si incet apare teama

Ganurile iti trec prin fata

Nici n-apuci sa iti dai seama

Cum se scurge a ta viata

Zilele ,le pierzi in noapte

Noptile, le pierzi arzand

Gandurile tale-s soapte

Si viata o traiesti zacand.

DECADERE

Un cer , se prabusii pe noi

Si doua stele ,iar au plans

Iar luna-i plina de noroi

Din sori ,lacrimi, iar s-au scurs

Si norii albi, si norii negri

Cazut-au iar ei peste cer

Cand codrii nu-s integrii

Si fruzele-s cazute-n ger

Prin fosnetul ce suna mut

Pe alei pierdute-n noapte

Un sunet se aude surd

Ce zbiara in urechi si-n soapte

Si iar cazut-au muntii peste noi

Si iar simtim tot, rusinati

Sufletul, se-ngroapa intre vai

Si ingerii cad morti pe langa frati

Cutremur, se simte sus in cer

Si norii incep iar sa ne planga

Din tunete si traznete ,eu zbier

Si singur stau ,si nu e nimeni langa

Iar lacrimi, ce curg pe langa mine

Si cad pleznind usor pamantul

Sunt pline, amare, de venine

Acum asculta numai surdul.

Vreau astazi

Vreau astazi sa gresesc

Sa nu vad eu ploaie afara

Si norii albi, un val Dumnezeiesc

Sa-i simt, cum ei ma incinjoara

Vreau astazi sa nu vad nimic

Ci doar sa simt pe bajbaite

Iubirea intr-un suflet mic

Si dragostea fara cuvinte

Vreau azi sa ma transform in mut

De teama, sa nu pot sa strig

Scluptura eu sa fiu in lut

Sa simt eu gandurile cum frig

Vreau azi ca voi sa nu ma stiti

Sa fiu ca umbra, nevazut

Uitat de tot si scos din minti

Vreau astazi eu sa fiu cazut

Vreau astazi eu sa fiu copil

Si sa ma joc in iarba deasa

Sa nu am sufletul umil

Si peste tot sa fie acasa

Vreau astazi sa nu fiu nimic

Sa fiu ca razele solare

Sa fiu gigantul cel pitic

Sa scald eu ura in uitare

Denumiti-o voi!!

Va las voua puterea de a rade

Va daruiesc o inima fericita

Nu va las ganduri hade

Pe alea le iau cu mine in cripta

Necazuri, n-am sa las in urma

Nici vechi povesti neimplinite

Ci doar un semn de voie buna

Cu diminetile-nsorite

Testamentul meu il scriu

Si-l las la voi, avere

Razand va vad din al meu sicriu

Sa radeti si voi cu mine, fara durere

Tablou

Pe peretii de clestar

Intr-o lunga vale albastra

Lumineaza doar un far

O lumina prin fereastra

Tot ce-i alb, e alb mereu

Tot ce-i negru, nu mai este

Broastele din helesteu

Tot imi canta la ferestre

Sus pe cer, sunt mii de stele

Si lucesc pe rand in noapte

Au venit trei cucuvele

Ce vorbesc cu mine-n soapte

Totul este alb, e pur

Iar vazduhul ma-nconjoara

Norii-mi spun sa indur

Ce indur nu ma omoara

Sus din cer coboara incet

Doua aripi mari, lumina

Si ma zmulge, ca un scancet

Sa ma indrept fara o vina

Iar

Iar eu tac si doar ascult

Iar nu am ce sa vorbesc

Cugetul imi este mut

Gandul imi este grotesc

Iar ma uit din nou la voi

Iar ma apuca cu lesin

Gandul imi este la noroi

Si privirea de pelin

Iar gandesc doar ce vreau eu

Iar nu mai ascult de mine

Si caut in mine mereu

Ceea ce nu-mi curge-n vine

Iar va privesc cu ochii goi

Iar ma lepad de credinta

Si nu vreau sa cred in voi

Sa nu cred intr-o fiinta

Iar imi parasesc eu viata

Iar sacrific tot ce am

Caci eu nu-mi pierd speranta

Ca vom fi noi cum eram

Asta simt

In coma am cazut atunci cand te-am vazut

Si viata mea nu mai avea nici-un raspuns

Tot ce gandeam era acut

Iar sufletul meu era rapus

In ochii tai ma plimbam cand era seara

Pe buzele tale ma asezam agale

Fara sa stiu ca intr-o zi o sa moara

A mea iubire , cea cazuta in vale

Acum ma lupt cu tot ce am simtit

Acum spun nu la tot ce simt

Acum sunt ca un smintit

Si nu mai suport sa mai mint

Viata asa cum am vazut-o in a ta privire

Nu mai apare nici in apus nici in rasarit

In suflet am doar tacere

Cand te-am parasit, eu am murit

Si ca o fantoma te bantui acum

Si pacea nu vreau sa ti-o daruiesc

In suflet am doar bucium

Si asta doar pentru esti ceea ce imi doresc

Tenebre

Aerul ma striveste incet

Cerul in mine vrea sa intre

Cu propria suflare ma inec

Venin, rasare intre cuvinte

Otrava, va dau sa beti

Cutite ruginite, infig in mine

Sentimentele, le vars in balti

Nimeni nu mai stie ce-i bine

Rau sau bine, bine sau rau

Nimic nu mai conteaza acum

Cand lumea a devenit un hau

In care toti genereaza bucium

Copacii cei verzi, invaluiti in neguri

Apa cristalina, incet fierbe

Pasarile nu mai zboara in ceruri

Totul seamana a tenebre

Ploaie

Ploaia, un sentiment mult prea trist

Pe care oamenii il interpreteaza

Intr-un mod mult prea altruist

Sau poate omul in vise debiteaza

Ca ploaia plange cu lacrimi

Sau poate chiar norii simt si ei,

Cum simtim si noi patimi

Sau poate sentimentali, suntem rai

Si vrem ca si cel de langa noi

Sa simta ce simtim si sa planga

Sau poate chiar nu suntem rai

Si ne pare rau de cel de langa

Poate picaturile sunt lacrimi calde

Si curg usor pe noi, toti ce traim

Sa ne povesteasca iubirea in ape

Astfel sa invatam sa pretuim

Ce altii nu au reusit sa faca in fapta

Sa creada, sa iubeasca, sa ierte

Sau oare poate fi decat simpla apa

Ce curge din cer in directii incerte?

Atunci cand nu mai inteleg nimic din lumea asta ma pun in cap, in felul asta vad viata pe dos, totul e rasturnat, Viata e inversa,imi place, uau sunt tacanit rau,
Hahahahaha, glumeam doar.
 Va pup :))))))))))))))) !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Imi pasa de ce va pasa voua

 

Sa saruti ploaia cu foc

Sa strangi in brate vantul

Sa te imbeti cu noroc

Si prieten sa-ti fie timpul

Lacrimi dulci in ochi sa-ti cada

Picaturi de apa sa te sarute

Si viata ta sa fie toata calda

Sa razi de vrute si nevrute

In lacrimi ploaia, freuntea sa iti spele

Si ochii tai scaldati in soare ar-sa fie

Tot ce-i bun se vede in faptele

Ce din inima ta or-sa vie

Si ploua iar cu irisi peste pomi

Si iar furtuna mea se scalda-n roua

Atunci cand tu adormi

Si mie imi pasa doar de ce va pasa voua

Fara titlu

Caut sa zbor mereu

Caut sa nu cad din cer

Caut sa nu cobor

Viata sa nu-mi fie crater

Ma port peste norii negrii

Ma inalt cat pot de mult

Sa simt doar feerii

In jurul vietii sa construiesc un cult

Imi construiesc cetatea in cer

Sentimentele imi sunt caramizi

De fericire vreau sa zbier

Cand de dragoste suntem flamanzi

Cu iubire eu ma hranesc

Si sentimente in mine torn

Pe nimeni eu nu urasc

Si toti imi stati pe tron

Imparatia nu este a noastra

E construita pentru cei ce vor venii

Si viata nu-i a voastra

Viata este pentru cei vii

Hai sa fim copii

Sunt asa de singur intr-o lume care imi zambeste cu dinti, ma uit in jur si nu vad decat dorinta de a aduna bani, goana dupa aur, averi pe pamant, false sentimente, dorinte sintentice,venin in vorbe,ura in dragoste, iubire irosita, frica de moarte, dorinta de a traii vesnic pe aceasta lume anosta, lipsa de perspective, credinta spulberata in vant,dorinta de afirmare, tentatia de a spune ceva atuci cand nu ai nimic de spus, batjocora, distrugerea chintesentei umane, degradare a umanitatii, ura respirata, invidie, drame puternice, destramare a conceptului de a fi om, cadere, distrugere, nimicire, dorinta de a conduce, tendinta de a critica, sunt asa de multe sentimente negative ca nu am cuvinte sa le exprim.
Daca avem rabdare si destula minte ca sa acceptam toleranta le putem evita pe toate, viata e asa de frumoasa daca sti sa o traiesti, daca sti sa o pretuiesti, dragostea nu cere nimic in schimb, viata trece chiar daca o platesti sau nu , asa ca incearca sa traiesti gratis.
In vita asta eu sunt de parere ca cel ce stie sa fie umil atunci cand e erou poate sa fie si erou atunci cand este doborat de umilinta.
Iubiti viata si viata va va iubii, imprastiati dragoste pe strazi si strazile vor fi roz, daruiti zambete si veti primii fericire, doritiva sa fiti iar copii si purtativa copilareste si viata va fi doar un joc frumos in care toata lumea e fericita.
Hai sa fim iar copii si sa nu cunoastem ura, hai la joaca. Va pup, sunteti tari!!!!!!!!!!

O Caramida

O caramida s-a desprins

Si a cazut in gol

Era la mijloc de abis

Si nu avea un rol

Inca una a mai cazut

Dar asta era mai sus

Si oare nimeni n-a vazut,

Ca avea ceva de spus?

Si dupa ele altele

Cazut-au nencetat

Iar oamenii intorc spatele

Cand tu te-ai daramat

Doar o ruina ai ramas

Doar o relicva in vant

Cu ochi blajini spui " bun-ramas"

Si ei sunt doar cum sunt

O caramida a cazut

Si mii si mii, urmate dupa ea

Iar oamenii nici ca-u vazut

Cum a ta fiinta disparea

O caramida , asta sunt

In zidul vietii sunt zidit

Iar vorbele sunt praf in vant

Suntem ziditi in infinit

TRAIASCA VIATA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Era candva un baietel care a crezut ca poate sa faca in asa fel incat toata lumea sa-l iubeasca. A ras atunci cand era suparat, a iertat atunci cand era nervos, a facut un obicei din a accepta compromisul doar, doar nu va fi nimeni suparat pe el. Anii au trecut si nu cunostea dusmani si nici dusmanie nu purta, dar a venit vremea cand el nu mai era doar un baietel, era un barbat in devenire, pe care multi il considerau pe atat de carismatic pe cat de plictisitor uneori. Astfel viata l-a purtat printre sentimentele si visele altora , el uitand de ale lui, si totusi a inceput sa respire ura celor ce-l inconjurau, veninul vorbelor lor era ca o stirpe pentru sufletul sau. Au mai trecut cativa ani si a inceput sa se loveasca de fiecare obstacol pus in calea sa, dar el sarea peste si lacrimile erau inlocuite cu zambete, ura inca nu pusese stapanire pe el.
Acum dupa mult timp, sta singur si se intreaba "de ce ?, de ce eu?" , dar raspunsul nu vine, si cu toate astea continua sa zambeasca la toti si sa nu uite ce si-a propus atunci cand era doar un baietel.
Nu ma loviti, caci sunt un zid de granit, iar vorbele voastre jignitoare se vor sfarama de mine, si tot voi veti fi dezamagiti. Nu vreau sa va vad dezamagiti si invinsi, va vreau invingatori.
Traiasca Viata

Fericire

Plutesc in ceruri de cristal
Si viata-mi este lina
Ma simt purtat ca pe un val
Pe-o apa ce-i divina
Din borangic si piese alese
A mea viata-i cladita acum
Si gandurile imi sunt doar mese
Din ele ma ospat la drum
Plutesc, plutesc si iar plutesc
Ma inalt precum un vultur
Si ma simt liber cand gresesc
In suflet nu am murmur
Iar inima imi bate tare
Si am sufletul vioi
Din viata asta n-am scapare
Cum nu aveti nici voi
Pai si atunci, hai sa bem
Sa chefuim un pic
Sa plangem doar atunci cand vrem
Si sa radem din nimic

PATIMI

Cazu-ta-i tu cer peste mine
Sfaramandu-mi sentimentele
Aveam ochi limpezi ca si tine
Nu cunosteam regretele
Un zambet si un suras eram
Si cautam mereu eu printre stele
In asta viata nu-mi doream
Sa cada a mea din ele
Priveam la soare sus pe cer
Indepartam eu ploi
Stiu, totul este efemer
Si totul e ca noi
Iar noi, oameni betegi din fire
Ce nu zarim nimic in stele
Ne adapam din despartire
Si ne infruptam din vise rele
Ploua cu purpura in gand
Si-n ochii nostri apar lacrimi
In suflet ele ni-se scurg
Si iar noi suferim in patimi

Lacrimi de ingeri

gol de as fi am sa vad prin voi
asa cum vedeti voi prin mine
ma voi imbraca in noroi
si ma voi ascunde in crime
de ar fi sa ma vad in ochi goi
de ar fi sa ma privesc acum
as sti de ce sunteti rai
as sti de ce sunt nebun
stau amortit pe o banca ingusta
privesc cu rautate la podele
zidit in ganduri ca o crusta
si rad mereu de durere
de plans nu mai plang
caci lacrimile imi sunt secate
sentimentele-s pierdute in gand
si ai mei ingeri plang in noapte

Sunt intu-un loc stingher, mic si fara lumina, peretii parca vor sa ma doboare, aerul e atat de inecacios ca simt ca respir otrava, intunericul imi e dusman si tot o data sfesnic, tot ce ating se transforma in venin si va omoara pe voi, nu ,nu mai pot iesi din labirintul de ruine pe care l-am creat tot eu. O mica faptura incearca sa ma ajute sa recladesc ce am daramat, ziduri intregi de sentimente cladite in ani de zile, dar eu am luat caramida cu caramida si am demolat tot,nu mai gasesc liantul necesar sa pot recladi acel faustos templu al nostru. Si acum, in genunchi pentru prima oara va cer ajutorul, ajutati-ma. Poate ca o merit, poate ca o merita, dar cine suntem noi, oameni simpli ,sa judecam pe alitii. Am cautat toata viata ceea ce noi numim dragoste dar nu am reusit sa o gasesc decat in tablouri biblice, am cautat intelegere dar nu am gasit-o decat prea tarziu, am cerut iertare si am primit mangaieri, ma sting ca o mica lumanare care a ars prea mult in altarul vietii. Si iar ma intorc in locul meu stingher , si iar negura imi va fi faclie, si iar scriu tampenii pe care doar eu le inteleg, si voua vi se pare nebunie. Acum pe bune, fara senimente sa judecati, ce am scris eu nu are nici-o noima pentru voi, cum si daca eu eram in locul vostru as fi gandit lafel.



va pup pe toti cei ce cititi.

Dezamagit

Sunt dezamagit, pana si cei care au jurat ca ma inteleg mi-au intors spatele. Sunt oameni care au inercat sa ma inteleaga si au esuat, dar ei macar nu au promis nimic. Mai sunt si aceia care au jurat ca vor sa se schimbe, dar comportamentul lor da dovada ca nu au sa o faca nici-o-data. Stau tintuit la granita dintre invidie si gelozie, ma uit la oamenii normali si ma minunez, nu inteleg de ce sunt eu asa cum sunt si de ce nu pot fi ca ceilalti. Ma afund din ce in ce mai tare in mlastina sentimentelor mele si afara nu mai ramane decat repulsia, vreau sa va indepartez, vreau sa nu mai stiti nimic de mine. Azi m-am privit in oglinda si am incercat sa ma privesc in ochi, am vrut sa vad ce vedeti voi in mine atunci cand ma priviti, nu am reusit, cred ca sunt sortit esecului sau cel putin asa imi dati de inteles.


Va las ca poate va plictisesc cu tampenile mele, mai vorbim. Pa pa

Campul de lupta al vietii partea a II-a

Sunt aici de multe zile, transeul a devenit casa pe care nu mi-o doream. Stau la panda ca nu cumva inamicul sa patrunda in perimetru. Ascult linistea morbida ce s-a abatut asupra mea. Nimic nu pot sa deslusesc, decat adierea vantului de primavara si usorii stropi de ploaie ce-mi scalda fata murdara. Astept si astept acel moment pe care nimeni nu-l asteapta, nici macar eu care-l astept. O mica stea sta deasupra mea si clipeste. Noaptea e atat de senina incat imi pot vedea tot corpul care sta afundat in noroi amestecat cu cartuse goale si sangele celor ce nu mai vin acasa. E rece si e frig, un frig ce intra in oase de parca moartea a coborat si sta langa mine soptindu-mi la ureche. Aud un zgomot si ma ridic, un glont imi zgarie fata, ma retrag si incarc, trag in intuneric si trag din nou, un fior de spaima ma cuprinde "oare pe cine am doborat, oare ce mama plange, oare nu era ca mine?". Ma retrag si astept pedeapsa pentru ce am facut. Nu vine si iar aud un zgomot, si ma gandesc "mai bine el decat eu", ma ridic si trag. Vad o silueta secerata si altele venind. Strig alarma dar nimic si iar strig si iar nimic. Ma lupt cu ei, foc dupa foc,pana ce patrund in micul meu univers numit "transeu". Atunci ca din senin un om nici mic nici mare apare si ma ajuta. Luptam cu ei pana in zori, dar eu nu vad izbanda. La un moment el sare spre mine si ma doboara, nu zic nimic si stau acolo, astept si iar astept iar orele trec. Il strig " hai gata au plecat", dar nu-mi raspunde. Il ating, e rece, e mort si nu inteleg de ce. Un gand imi rupe sufletul "el a murit ca eu sa pot traii"
Oare nu e asa si in viata? Oare nu ati intalnit unul sa piarda voit pentru ca noi sa castigam?

Sentimente in vant

Ploua afara nencetat
Picaturi din cer se abat
Si ne scalda viata-n lacrimi
Ce sunt ale ploii patimi
A mai grea din picaturi
Pe obraz si peste nuri
Ma loveste-n asta seara
Ca un gand, ce e povara
Peste ochi imi curge apa
La picioare zace sapa
Si pamantul este moale
Diavolii imi dau tarcoale
Plang in mine, sunt copil
Plang, iar plang fara suspin
Rauri cad peste picioare
Si-s fierbinti, sunt arzatoare
Lacrimile de la nori
Cad pe obrajii arzatori
Spala tot ce e urat
Si in suflet eu am vant

A trecut timpul
Trecut-au zece ani de atunci
Trecut-au poate numai opt
Zburandu-mi timpul printre cuci
Am ajuns ca un mar copt
Eram tanar la inceput
Eram un vlastar mai mic
Sa cresc, nu ,eu nu am vrut
Si nu am vrut sa am nimic
Acum ma intorc in timp trecut
Si ma privesc numai pe mine
As vrea s-o iau de la inceput
Sa am mai mult respect de sine
Dar nu pot timpul sa-l intorc
Nici anii inapoi sa-i dau
Dar totusi am inca noroc
Ca inca pot si inca vreau

Viata prin ochii mei

viata ca o povara
M-am nascut atunci cand trebuia sa mor, am iubit atunci cand trebuia sa urasc, am trait din decizi luate numai p muchie de cutit, viata ma deposedat de suflet rapindu-mi tot ce mi-a fost mai drag. Am trecut prin foc si apa pt toti si toti ma alunga, ma simt asa de singur incat golul din inima se adanceste ca un hau fara fund. Ma inchid in mine si rabufnesc apoi ca un vulcan ce nu mai poate fi oprit, provoc atata suferinta mie si celor din jurul meu incat mi-se face scarba de existenta mea. As vrea sa pot disparea dar nu pot lasitatea nu ma lasa, as vrea sa mor dar nu pot pentru ca iubesc prea mult viata. Acum ma simt sfasiat de 1000 de vulturi negri care ma distrug si apoi ma refac pentru a ma putea distruge din nou. Am in fata ochilor o viata ce ma face sa plang in mine dand nastere la rauri de purpura care imi ineaca sufletul. Ma uit in trecut si relizez ca am trait o viata de copil chinuit care mereu a incercat sa care poverile altora, care a uitat sa fie copil si care ii sfatuieste pe toti sa rada ca el si sa nu mai puna tot la suflet, cu toate ca el afiseaza un fals zambet care e numai o masca a chipului ridat de suferinta. Obisnuiesc sa privesc cerul si sa incerc sa vad daca pot sa zbor pana sus la ingeri sa-i intreb de ce nu ma mai pazesc asa cum mi-sa promis in copilarie, dar ingerii mei plang cu lacrimi de sange si nu ma mai pot ajuta. Incerc sa traiesc pe langa ceilalti cersind compasiune si mila, intelegere si iubire , dar tot ce primesc e ura zambete cu dinti, saruturi otravite si blesteme. Mereu imi imaginez ziua cand eu voi disparea, as vrea sa vad daca imi vor duce lipsa, cu toate ca nu cred ca am fost vre-o data asa de important pentru ei. daca eu iau decizia de a parasii pe cineva atunci sunt hulit de toti, daca stau si ma chinui sunt blamat, daca raman fara sentimente sunt alungat , nu mai stiu ce sa cred despre alegere in viata mea. Oare ce trebuie sa fac ca sa fie totul bine? Probabil ca trebuie sa ma infrang de tot si sa devin ca ei un robot fara sentimente care merge prin viata dupa un program bine calculat, sa fiu un om mort inca viu care a si uitat de vremea cand traia cu adevarat.
stau la ferastra si ma uit la luna, o privesc si e splendida atunci cand se desbraca de nori si se uita la mine cu sentimente nude. Am strigat la ea poate ma aude dar nu a raspuns, am urlat dar nimic. Ma uit la ea si o vad jubiland singura pe cer , are toate stelele la picioare si deasupra ei, ma are pe mine sa-i cant si sai fac declaratii de dragoste, vorbim de taine numai de noi stiute si zambim sincer impreuna. Ea e singura acolo , eu sunt singur aici si nu stim niciunul cum sa plecam din lumile noastre pentru a ne atinge macar pt o secunda. Am sa parasesc luna pt ca eu sunt un uragan care cand vine te incanta cu o mica rafala de sentimente dar cand pleaca distruge totul in rafale puternice de sentimente uitate. Am sa o las sa isi gaseasca pe altul care ar face-o sa sufere mai putin.
Am sa plec si am sa inchid definitiv usa in spatele meu, am sa dispar si am sa va fac sa ma uitati. Totul va fi uitat si torentele mele vor disparea in timp, sterse de altele mai noi .　

Campul de lupta al vietii

Trec prin mormane de cadavre si ma uit imprejur neputincios, nu pot sa-i ajut,au cazut, sunt morti. Atuci ma izbeste ca mai pot fi raniti printre ei, si ii caut, si iar ii caut, dar nu gasesc pe nimeni, mai stau si iar caut, nimic, ma asez si imi pun capul zdruncinat intre palmele pline de sangele martirilor, pentru un moment aud o voce sfarsita, striga ,geme,"au" aud si ma ridic ,"unde esti" intreb dar nimic nu se mai aude, si iar aud "au" ,spus asa de infundat de parca vine din mijlocul pamantului, plec sa caut si gasesc un om mic care are nevoie de ajutorul meu. Ma uit la el, el se uita la mine, are ochii opaci parca invinsi, ma grabesc sa-l ridic dar nu pot si atunci el spune "nu trage", si vad, o sabie ii atarna la gat. Ma lupt cu trupul fara suflet ce tine sabia si reusesc sa-l indepartez, si iar incerc sa-l trag dar iar nu pot, el spune"stai", si vad o sulita ce ii ameninta abdomenul, iar ma lupt cu alt cadavru ce tine sulita si il inlatur, si iar incerc sa-l trag si el repeta"stai". De data asta un om pierdut ce pare viu ii tine un pumnal la gat, il rog sa-l lase, in geninchi il implor, dar nu vrea si sar la lupta cu cel ce pare a fi aici si realizez ca nu e. Ma intorc si vad cadavrul celui ce trebuia salvat si ma intreb " oare cum a murit?".
La intrebarea asta stim toti raspunsul dar il tinem adanc ingropat in noi. Oare nu-i asa ca unii nu vor sa fie salvati?

Visare

              
Aseara in visul meu cel fraged
Ai apurut tu, ca o zana
Si nu stiam cum sa mai cuget
Si n-am rabdat , te-am luat de mana
Aveai ochii schimbatori
Erau albastri de senin
Erau verzi de sarbatori
Aveam gustul de pelin
Al tau sarut, cel dulce, mi-e de ajuns
Al tau chip , sa-l prind in foc
Am sa cedez, eu sunt rapus
In fata ta, in genunchi ma rog