Cum a fost



Tipa padurea , jale

Urla un munte in neant

Iar plang florile-n vale

Pamantul s-a cutremurat

Omul , un om, n-a mai fost bun

A ingenunchiat, plangand mocnit

S-a razbunat ca un nebun

Si a pierdut tot ce a iubit

Aude acum, cum totul moare

Un scancet de nenascut

Un gand care il doare

Si cugetul ii e tacut

Dar omul moare, intr-un final

Si tot ce lasa in urma sa

E poate doar un gand fatal

La cum a fost sau cum era

　

　

Necugetat

Tot ce lasam in urma

Sunt lacrimi pe o perna

Ce in al nostru suflet curma

O viata ce era eterna

Nu avem motive pentru ce facem

Totul este necugetat

Cu ochii inlacrimati desfacem

Tot ce am cladit vre-o dat'

Viata cere motive pentru noi

Moartea ne asteapta fara vina

Si fiintele arunca cu noroi

In tot ce a fost si ce o sa vina

Dore tot mai rau cand vad

Sufar cand va ating
Cand voi faceti prapad

Si ai nostri copii se sting