Poarta sufletului

Cel ce va deschide poarta

Va cadea in neantul negru

Acolo unde nici soarta

Nu-l va tine integru

Cel ce va indrazni sa bata

Va avea de suferit prea mult

Si sufletul ii va fi de vata

Iar cugetul ii va fi mut

Cel ce va voii sa intre aici

N-are sa mai mearga

Talpile ii vor calca pe brici

Si mainile se vor trasforma in targa

Cel ce doreste sa intre

Va suferii fara cuvinte

Sufletul ii va plange

Cu lacrimi ce sunt din sange

Cel ce la poarta sufletului bate

Si nu stie ce-l asteapta

Sa afle acum prin soapte

Ca moartea ar fi prea dreapta