Trec prin mormane de cadavre si ma uit imprejur neputincios, nu pot sa-i ajut,au cazut, sunt morti. Atuci ma izbeste ca mai pot fi raniti printre ei, si ii caut, si iar ii caut, dar nu gasesc pe nimeni, mai stau si iar caut, nimic, ma asez si imi pun capul zdruncinat intre palmele pline de sangele martirilor, pentru un moment aud o voce sfarsita, striga ,geme,"au" aud si ma ridic ,"unde esti" intreb dar nimic nu se mai aude, si iar aud "au" ,spus asa de infundat de parca vine din mijlocul pamantului, plec sa caut si gasesc un om mic care are nevoie de ajutorul meu. Ma uit la el, el se uita la mine, are ochii opaci parca invinsi, ma grabesc sa-l ridic dar nu pot si atunci el spune "nu trage", si vad, o sabie ii atarna la gat. Ma lupt cu trupul fara suflet ce tine sabia si reusesc sa-l indepartez, si iar incerc sa-l trag dar iar nu pot, el spune"stai", si vad o sulita ce ii ameninta abdomenul, iar ma lupt cu alt cadavru ce tine sulita si il inlatur, si iar incerc sa-l trag si el repeta"stai". De data asta un om pierdut ce pare viu ii tine un pumnal la gat, il rog sa-l lase, in geninchi il implor, dar nu vrea si sar la lupta cu cel ce pare a fi aici si realizez ca nu e. Ma intorc si vad cadavrul celui ce trebuia salvat si ma intreb " oare cum a murit?".
La intrebarea asta stim toti raspunsul dar il tinem adanc ingropat in noi. Oare nu-i asa ca unii nu vor sa fie salvati?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu